Câteva semne ale unei relații de cuplu mature

Câteva semne ale unei relații de cuplu mature

Cu toții ne dorim o relație de cuplu în care să putem trăi reale sentimente de satisfacție, în care să ne putem exprima deschis afecțiunea și în care să primim afecțiune, în care să ne fie satisfăcute nevoile și în care să fim dispuși să îi oferim același lucru partenerului nostru, în care să putem fi în consens cu acesta în privința intereselor și a activităților noastre, a deciziilor importante precum cariera profesională, banii, copiii, familia extinsă, prietenii, timpul petrecut împreună, scopurile și obiectivele pe termen lung.

Toate aceste lucruri pot fi atinse într-o relație de cuplu matură. Relația matură este acea relație de iubire în care ambii parteneri trăiesc mai multe satisfacții decât insatisfacții și pentru ca acest lucru să devină realitate, fiecare e dispus să joace mai multe roluri flexibile în relație.

Dar prin ce se caracterizează o relație de cuplu matură? Când putem spune că partenerii unui cuplu sunt în stare să formeze o astfel de relație?

La modul cel mai general, știm că suntem într-o relație de cuplu matură atunci când suntem capabili să-i trasăm foarte clar granițele. Atât interioare, cât și exterioare. Granițele interioare sănătoase presupun că putem intra într-o relație intimă și ne putem bucura de ea, fără să trăim cu spaima că ne-am putea pierde în ea. Avem o relație profundă cu celălalt, ne identificăm cu relația de iubire, dar reușim în același timp să rămânem două ființe distincte, fiecare cu identitatea și personalitatea ei. Niciunul dintre parteneri nu caută o stare de simbioză absolută în relație, dar nici nu se delimitează în mod rigid de celălalt și nu are nevoie să ridice, din teama de intimitate, un zid de protecție față de el. În același timp, în relația matură ne putem satisface nevoia de apropiere, însă nu avem sentimentul că trebuie să renunțăm la o parte din noi pentru a putea fi acceptați de partener.

Apoi, relația matură se bazează pe sentimentul de încredere în sine al fiecăruia dintre parteneri. Știm că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să ne creăm o viață împlinită, să reușim să avem relații semnificative cu cei din jur, să ne cultivăm pasiunile și interesele sau să facem o muncă care să ne facă plăcere. Nu avem așteptarea de la celălalt sau de la relație să ne umple un sentiment de vid interior sau să ne dea un sens vieții, să ne facă fericiți în mod absolut. Suntem conștienți de faptul că e de datoria noastră să ne îngrijim de propria stare de bine și de propria evoluție. În același timp, niciunul dintre parteneri nu-și asumă într-o relație matură aceste responsabilități pentru celălalt. Relația matură devine astfel locul în care partenerii se pot bucura necondiționat de prezența celuilalt în viața lor și sunt recunoscători pentru ceea ce trăiesc împreună. Amândoi își doresc ca relația lor să reușească și ambii sunt dispuși să facă tot ceea ce ține de ei pentru ca acest lucru să se întâmple.

Față de exterior, partenerii unui cuplu matur reușesc să se delimiteze în raport cu celelalte cupluri, dar și cu relațiile de prietenie, cu familia de origine sau cu proprii copii. Chiar dacă suntem conectați la ce se întâmplă în jurul nostru, avem grijă în permanență ca relația să aibă propria ei viață și suntem atenți să îi oferim timpul și spațiul ei exclusive, de care are nevoie pentru a putea rămâne o relație satisfăcătoare. Ne străduim ca relația noastră să nu fie devorată de obligațiile sociale, de ambițiile profesionale sau de sarcinile cotidiene.

Într-o relație matură și satisfăcătoare suntem cu adevărat interesați de ceea ce este partenerul nostru și de ceea ce-l definește: de valorile sale, de trăsăturile sale fizice, intelectuale, sexuale, de personalitate, de modul lui de a vedea lumea. Mai mult decât atât, interesele celuilalt pot deveni motiv de inspirație, partenerii putând să-și dezvolte un set comun de idealuri și interese. Respectarea reciprocă a valorilor și împărtășirea lor crește gradul de identificare cu relația și, implicit, satisfacția. Atunci când acest interes autentic pentru celălalt lipsește sau când nu suntem capabili să-i respectăm valorile pentru că nu ne sunt într-o formă sau alta pe plac, relația nu poate fi una foarte satisfăcătoare pentru amândoi.

O altă condiție importantă pentru o relație matură este încrederea în relație și în partener. Avem încredere că putem fi deschiși față de partener în privința vulnerabilităților sau a slăbiciunilor noastre, că putem cere și că vom primi ajutor în momentele dificile, că vom găsi la el înțelegere și sprijin și că acest lucru nu ne va afecta relația de iubire într-un mod negativ. În același timp, suntem capabili să-i oferim partenerului nostru ceea ce are nevoie, fără să-l facem să se simtă rușinat sau să-i trezim sentimente de inferioritate, mai ales în situații generatoare de stres. Ne îngrijim de celălalt pentru că avem încredere în relația noastră matură, profundă și autentică.

Relațiile de cuplu mature nu sunt nici ele scutite de conflicte și de discuții dificile. Dar spre deosebire de partenerii unei relațiile imature, cei ai unei relații mature pot accepta faptul că neînțelegerile sunt inevitabile și că totul depinde de modul de abordare a lor. Aceștia au încredere că relația și iubirea unuia pentru celălalt vor supraviețui crizei, pentru că sentimentele pozitive sunt predominante în relație, chiar dacă în conflict ele pot fi dominate temporar de cele de ostilitate. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este preferabil să ne folosim de mijloace egale și ne dăm silința să rămânem în granițele respectului reciproc atunci când ne certăm. Modul de abordare al disensiunilor constituie un bun indicator pentru gradul de maturitate al unei relații și este unul din testele ei majore.

Nu în ultimul rând, capacitatea de a putea trăi o relație de cuplu matură reprezintă și acceptarea sfârșitului ei. Atunci când o relație ia sfârșit, indiferent că e vorba de separare, de abandon sau chiar de moarte, să-i plângem pierderea este un lucru firesc. Însă sfârșitul unei relații nu trebuie să lase în noi sentimente persistente de nesiguranță, sentimente excesive de vinovăție sau pornirea de a ne autodevaloriza. Dimpotrivă, atunci când o relație matură s-a încheiat, ea poate contribui la creșterea și întărirea capacității de a iubi într-o nouă relație. Pe de o parte, avem încredere în această capacitate a noastră, pe de altă parte, cunoaștem foarte bine valoarea a ceea ce am pierdut. Aceste două lucruri luate împreună ne pot face recunoscători pentru o nouă șansă oferită. În același timp, părăsirea unei relații care nu ne mai satisface și în care nu mai suntem fericiți reprezintă acceptarea limitelor proprii, ale celuilalt și ale relației. Înseamnă că suntem responsabili față de propria persoană, adică suntem maturi.

Aceste premise nu asigură în mod automat și satisfacția unei relații de cuplu. Cu toate acestea, ele formează cel mai potrivit cadru de care o relație matură are nevoie. Și ele par a fi astăzi cu atât mai importante, cu cât formele contemporane de organizare a relațiilor favorizează instabilitatea și fragilitatea cuplului.

sursa foto: pixabay